Categorie: Articole

Cand si cand revin asupra acestui instrument. De ce? Pentru ca e atat de simplu si usor de folosit si aduce avantaje majore. Cel putin pentru mine 🙂

Poti alege sa il faci fie dimineata, fie seara, chiar si in ambele momente sau oricand simti nevoia. Poti sa il faci in scris sau mental, mergand, stand sau in orice alta ipostaza. Gandeste-te doar la acele lucruri, stari, trairi, momente, persoane pentru care esti recunoscator in acest moment. Iti propun de asemenea sa nu repeti de la o zi la alta lucrurile pentru care esti recunoscator, ci tot timpul sa gasesti unele noi. Sunt atatea stari frumoase in viata ta, doar sa-ti dai voie sa le vezi si sa le simti. Asa ca scrie sau gandeste-te la minim 10 chestii pentru care esti recunoscator.

Pe mine ma ajuta acest exercitiu mai ales in momentele in care ma afund intr-o stare de nestare sau in galeata cu melancolie, cu motiv sau fara. Cand imi fac in gand lista recunostintei imi dau seama ca poate am un motiv sau nu sa fiu nefericita, dar am zeci de motive pentru care sunt recunoscatoare. Mai mult decat atat, imi dau seama ca a fi fericita sau nu sta intr-o simpla decizie, iar decizia asta imi apartine in totalitate. Asa ca aleg sa fiu fericita 🙂

Poate ziceti ca imi induc aceasta stare, dar eu va zic cu certitudine ca ea e mereu acolo. E ca atunci cand e innorat, dar stii ca dincolo de nori e soarele. E doar o alegere sa te conectezi la el oricand, sa ii simti caldura, prezenta si energia si sa o manifesti in tot ceea ce faci. Asa e si cu fericirea…

Eu sunt recunoscatoare pentru ca mi-am reamintit de acest instrument – Lista recunostintei, ca il pot impartasi cu voi si ca stiu ca dincolo de nori e soare 🙂

Privind in spate, ma uit cat de des imi schimb parerile si asta nu pentru ca as fi o fire indecisa, ci pentru ca acumuland noi informatii, evoluand, ajung la noi concluzii. Provocarea cu propriile pareri este ca ajungem foarte usor sa ne atasam de ele si militam pentru ele, cream conflicte si dispute, mergem uneori pana in panzele albe cu tot felul de argumente si pierdem persoane dragi de dragul unor asa zise valori. Atentie, nu promovez ideea ca oamenii ar trebui sa fie lipsiti de valori, ci cred ca ar trebui sa fim mai relaxati in a schimba pareri pana cand ajungem la adevarul pur. Cand vom ajunge la el, sunt convinsa ca nu o mai fim la fel de vehementi in a sustine pareri, ci mai degraba vom avea rabdare cu fiecare sa ajunga la concluzii, in ritmul sau.

Asadar, parerea mea despre parerea mea este ca i-am acordat prea multa importanta pana acum si mi-am propus sa ma detasez de ea. Facand asta, am constatat ca sunt mult mai relaxata, cu mintea mai limpede si mai deschisa realmente catre cei din jur.

Ce e interesant e ca aceasta atitudine ii surprinde pe cei din jurul meu, prin lejeritatea cu care pot astfel sa accept orice parere, iar mintii ii da cu virgula cand nu mai e pusa sa caute argumente care sa sustina punctele mele de vedere. Asa am mai multa libertate si liniste. Mai complicat e insa fata de cei pe care i-am convins odinioara de un anumit fapt, in care credeam cu vehementa la momentul respectiv si acum sunt surprinsi sa afle ca pentru mine nu mai are importanta. Asta le zdruncina si lor parerile si incep sa se indoiasca de ceea ce cred…

Iata cum ne construim pareri vehemente bazate pe parerile altora, iata cum ne atasam apoi de parerile noastre si creem un cerc vicios din care cu greu ne dam voie sa iesim. Eu una am invatat sa imi dau mai greu cu parerea si chiar si atunci cand fac asta, sunt rezervata, pentru ca totul e intr-o continua schimbare, iar eu intr-o continua evolutie si descoperire de sine. Astfel, am mai putine explicatii de dat si mai putine argumente de cautat. Sunt mai libera si ma bucur de asta!

Elibereaza-te si tu de parerile tale!

In a doua jumatate a anului 2015 a fost o perioada in care am lucrat din punct de vedere energetic cu foarte multe persoane cu diverse probleme de sanatate, unele mai usoare, altele mai grave din punct de vedere  al diagnosticului. In ceea ce ma priveste, consider afectiunea ca fiind mesajul corespunzator din partea corpului de a corecta emotia interioara nebenefica sau gandurile nebenefice. Rezultatele erau bune din punct de vedere energetic si persoanele respective se simteau mult mai bine, insa, uneori, corpul ramanea in urma cu vindecarea si, pe baza,unei credinte inca usor de zdruncinat, exista riscul sa apara indoiala si pacientul sa se intoarca la punctul zero. Stiam de vreo 2 ani deja de terapia Bowen, intrucat mama unei prietene bune facuse cursul si practicase si pe mine si am rezonat foarte bine cu metoda. Asa ca pentru pacientii in cauza am recomandat sa caute diversi terapeuti Bowen in functie de zona in care locuiau.

Se crease insa o relatie de incredere cu fiecare persoana cu care am lucrat si cum in Bucuresti nu cunosteam pe cineva anume care sa practice aceasta terapie, pacientii m-au indemnat sa o invat eu. Cert e ca la inceputul anului 2016 am cautat pe net despre Bowen si am aflat ca urma sa inceapa un curs de instruire chiar la sfarsitul lunii ianuarie (peste 1 saptamana la momentul respectiv). Am sunat si mi-au spus ca nu mai sunt locuri, ca inscrierile se fac de regula cu 2-3 luni inainte. Simteam ca e pentru mine asa ca am intrebat daca nu cumva mai e un loc pentru mine. Si se pare ca mai era ca cineva nu platise 🙂 Si de aici lucrurile au decurs firesc timp de 1 an pana mi-am luat diploma si metoda mi s-a potrivit ca o manusa.

Din punctul meu de vedere, asa cum vad eu lucrulile si cum am simtit metoda inca de la inceput, pe mine m-a ajutat in vindecarea pacientilor dupa ce am lucrat energetic cu ei – asta presupunand intelegerea constienta a cauzei afectiunii si decizia de a elimina cauza si apoi lucrul in meditatie ghidata, cristaloterapie sau alte metode de curatare si reechilibrare energetica; apoi, reechilibrarea si corpului fizic prin terapie Bowen daca era cazul. Ce-i drept, a functionat si invers in sensul ca, uneori pacientii erau atat de afectati fizic, incat aveau nevoie de ajutor prin Bowen pentru a vedea putina lumina si apoi am lucrat si la nivelul energetic, eliminand cauzele.

Nu ma intelegeti gresit, terapia funtioneaza de minune pentru orice afectiune sau boala – vindeca sau cel putin imbunatateste vizibil starea pacientului, insa daca nu constientizam si ceea ce ne-a adus intr-o astfel de situatie, afectiunea va reveni sau se va manifesta sub alta forma care sa ne faca atenti. Asadar, concentrati-va asupra echilibrului trup-minte -suflet, nu doar una dintre ele.

As vrea sa subliniez foarte clar ca aceasta este viziunea mea asupra metodei, nu are nimic de-a face cu modul in care este predata sau explicata la Academia Bowtech Bucuresti drept o metoda complementar medicala si nu una energetica sau de alt fel care are nevoie de adaos-uri pentru a functiona. Mentionez ca modul in care aplic tehnica este exact cum mi-a fost predata, fara sa o amestec cu alte lucruri, insa experienta mea ca energoterapeut m-a facut sa vad lucrurile in felul enuntat mai sus.

Una peste alta, daca sunteti afectati la nivel fizic de vreo durere/afectiune/boala, va recomand cu toata increderea aceasta metoda pentru ca lasa corpul sa isi faca treaba in ritmul lui, in felul lui si la timpul potrivit, iar terapeutul este doar un intermediar asa cum ar trebui sa fie din punctul meu de vedere in orice practica, fie ea energetica/ medicala/ complementar – medicala.

In energoterapie, primim deseori intrebarea: “Dar chiar trebuie sa lucrez in fiecare zi?”. Raspunsul nostru a fost de fiecare data ca nu trebuie nimic, nu exista titlul de obligatoriu pentru nimic, nici macar la temele pentru acasa. Insa mereu mi-am pus intrebarea de ce oamenii aleg calea grea, prin care isi lasa mintea sa hoinareasca tot impul pe carari ratacitoare versus sa o cizeleze astfel incat sa ii conduca catre Dumnezeu. Cand nu oferi exercitiu mintii, ea isi gaseste de lucru si o face intr-un mod subtil. Ai fost poate la un curs, la o initiere, la un seminar etc si te-ai intors mult mai asezat de acolo si in loc sa continui cu metoda mai departe pana ajungi sa o integrezi in viata de zi cu zi, iti iei o pauza pentru ca deja consideri ca ai lucrat prea mult si, pe nesimtite, mintea se intoarce la vechile obiceiuri. In plus, cand mintea nu e strunita, isi gaseste mereu de lucru si isi alege o situatie, oricat de banala ar parea si face din ea o ditamai problema. Dar si pentru asta ne gasim usor scuze, spunandu-ne in sinea noastra: “Oricat de mica e, daca e problema mea, inseamna ca e vitala pentru mine.” Si ajungem sa folosim gresit chiar si legile divine, exagerandu-ne problemele cand de fapt ele nici macar nu exista.

Sunt de acord cu faptul ca nimic nu e intamplator, insa nici nu recomand sa disecam fiecare detaliu, ci mai degraba sa ne detasam de ele, fara sa manifestam nici aviditate, nici aversiune, ci doar starea de echilibru, iar pentru asta avem nevoie de lucru permanent cu noi. Nu mai priviti asta ca pe o povara, ci ca viata insasi. Credeti ca atunci cand nu depuneti un efort constient, mintea sta si se relexeaza, se odihneste, dar nu e asa. Ea croseteaza non stop si nici nu va dati seama cand a construit lamele de otel in jurul vostru care va incorseteaza si va ranesc.  Si apoi chiar pare ca oricat de mult efort ati depune nu se schimba nimic.

Daca va ajuta, si cred ca ajuta, dati lucrului zilnic cu voi alta denumire sau nu-i dati niciuna – e modul de a trai si atat. Mintea nu o sa mai priveasca asta ca pe un efort si o sa o accepte ca pe un stil de viata.

Analizati clar si deschis care e de fapt calea usoara si calea grea. Nu va lasati amagiti de aparente!

Sfatuiesc pe oricine imi cere sfatul in energoterapie sa ia propriile decizii bazandu-se pe propriile simtiri. Am intalnit insa suficiente persoane care merg la energoterapeuti/terapeuti/psihologi care folosesc diferite tehnici si asteapta ca acestia sa le dicteze viata si sa le spuna exact ce sa faca si cand. Desigur, acestia va pot oferi ajutorul si ghidajul in baza experientei lor, insa decizia finala va apartine si trebuie sa va apartina. Cum nu exista bine/rau, corect/incorect aici pe Pamant, orice decizie ati lua mai devreme sau mai tarziu veti ajunge la esenta voastra. Timpul exista doar pentru Eu, insa pentru Sinele nostru, parte din divinitatea, exista doar vesnicia.

Probabil cand vom constientiza si vom simti energia vesniciei, vom intelege de fapt si Adevarata Cunoastere, care este starea lui Dumnezeu, in care nu exista intrebari pentru ca traim adevarul pur. Iar de-a lungul istoriei pamantesti, exista putini maestri care au atins aceasta stare pe care o putem echivala poate cu iluminarea. Doar astfel de persoane va pot spune cu precizie ce sa faceti, insa culmea e ca acestea nu o fac pentru ca stiu ca fiecare dintre noi avem o cale de strabatut. Vocea cu care ei ne indruma este blanda si calda, soptita si sfatuitoare, nicidecum autoritara si poruncitoare care sa ia decizii pentru noi sau in locul nostru.

Pana vom atinge aceasta stare, in viata asta sau mai tarziu, fiecare ne aflam in stare de perceptie. Aceasta se purifica pe masura ce noi evoluam sau mai bine spus, pe masura ce ne redescoperim esenta divina. Chiar daca am atins o stare de perceptie inalta, nu tot timpul ne aflam in ea. Si e in regula, e o etapa din viata noastra si avem nevoie de timp sa o depasim. Schimbarile pot fi instantanee, insa avem nevoie de o credinta de fier pentru a nu ne pierde mintile la o astfel de schimbare brusca.

Constientizand diferenta dintre cunoastere si perceptie, ne dam seama si de ce ne deranjeaza atat de mult cand primim sfaturi gratuite. Cand persoana respectiva e si ea intr-o stare de pereptie, oricat de purificata ar fi ea, stii foarte clar si simti ca in sistemul ei de gandire pot patrunde “erori” si daca tot e sa gresesti, mai bine sa fie greselile tale. Atentie, asta nu inseamna totusi ca nu putem invata unii de altii, insa e nevoie sa lasam fiecare libertatea da a invata in ritmul sau, iar noi sa ne concentram in primul rand in a ne fi propriul profesor.

Observ tot mai des, mai ales in randul tinerilor, dar nu numai, ca simt nevoia sa asculte muzica non-stop, fie ca e la TV, casti, radio-ul din masina sau altele. Ca asculti muzica nu e neaparat o problema, insa ce fel de muzica asculti si ceea ce faci in timp ce o asculti poate sa-ti dauneze. Poate te intrebi de ce…

Recomandarea mea e sa incepi sa asculti muzica ta constient, adica sa nu faci nimic altceva in timpul respectiv, doar sa asculti muzica. Ce spun versurile? Care e mesajul lor? Care e starea pe care o simti  inainte de a o asculta, in timp ce o asculti si dupa? Muzica are un efect de relaxare pt noi si uneori ne poate duce in stare alfa, ca intr-o stare de plutire in care suntem mult mai usor influentati de mesajele care ajung la noi.

Poate aveai o stare chiar buna, te-ai gandit sa asculti muzica in timp ce faci curatenie, ce lucrezi sau orice altceva si dintr-o data starea ta s-a schimbat. Incepi sa te gandesti la foste relatii, despartiri, persoane dragi care nu-ti mai sunt alaturi si tot asa si deja esti intristat. E clar ca muzica iti activeaza niste rani interioare nerezolvate, dar daca nu o asculti constient si cu scopul de a rezolva ranile respective, nu faci decat sa iti afectezi dispozitia fara sa ajungi la un rezultat mai bun.

Drept concluzie, nu e vorba de un anumit tip de muzica pe care il recomand, ci mai degraba de a face si acest lucru intr-o stare de constienta, folosind muzica intr-un mod benefic, care sa va ajute sa constientizati anumite provocari interioare si sa le rezolvati.

Mai mult decat atat, folositi cat mai mult cu putinta sunete naturale, voi fiind in natura. E total diferit sa ascultati sunetul marii inregistrat, versus marea live. E vorba de vibratie, de esenta si de puterea sunetului. Exista sonoterapie cu diverse elemente din natura sau cu diferite instrumente – tilinca, boluri tibetane, de cristal etc. Testati-le voi singurei sau indrumati. Sunt convinsa ca o sa va placa!

Vorbim fara rost si prin asta ne ancoram tot mai mult in mental. Simtirile, trairile se fac tot mai greu simtite. Nu au loc de atatea cuvinte… Tacerea e etichetata ca fiind stanjenitoare, cat de fapt e un dar de mare pret. Avem tendinta sa povestim tot ceea ce facem, tot ce vedem, tot ce auzim. Credem ca detinem adevarul absolut si dam sfaturi in stanga si in dreapta. Palavrageala ramane o provocare pentru multi dintre noi. Oamenii se simt prost daca le spui ca vorbesc prea mult raportat la nevoile tale sau ca ai nevoie de putina liniste. Se simt prost si daca te prefaci ca ii asculti, cand tu esti de fapt epuizat sau cu gandul in alta parte. Uitam sa glasuim de la suflet la suflet, in tacere, in rugaciune. Uitam sa ne ascultam propriul suflet, darmite si pe al altora.

Ma surprind in diferite ipostaze, cand ma las luata de val si povestesc, zic eu, lucruri pline de sens si intelepciune, fara ca ele sa fie cerute. Aiurea, ego-ul meu se hraneste cu asteptari, cu sperante si mentalul ia amploare. In momentele de meditatie imi dau seama de cum m-am pacalit, inca o data. Nu-i nimic, e bine ca pot corecta. Ma conectez la Divinitate si la linistea ei, la capacitatea de a comunica fara cuvinte. Trimit lumina si iubire catre toti si toate si glasuiesc in clarul sufletului celor din jur. Ma bucur de fiecare data cand Universul imi arata ca mesajul a ajuns la ei, pur, fara interventii verbale. Se poate si puteti si voi. Fiecare din noi e inzestrat cu aceasta capacitate.

Am observat prima data cat de mult ma ajuta linistea cand am urcat pe Ceahlau acum cativa ani, cu un grup spiritual si am ales sa pastram tacerea. Erau si copii cu noi si zburdau peste tot. Asteptam ca ochii mei sa-i intalneasca pe ai alor si sa-i dojenesc din priviri ca nu sunt atenti. Copiii isi vedeau mai departe de joaca si nelinistea mea trecea imediat… Fara sa verbalizez, emotiile neplacute treceau mai repede, ramanand doar cele armonioase.

O alta experienta la un ashram din India, cand in fiecare saptamana, joia, era Silent Day, mi-a demonstrat cat de profunde sunt trairile in liniste. Totul este de o intensitate greu de explicat in cuvinte. Aceasta calatorie a deschis portile pentru noi catre Vipassana la Somesul Rece, anul trecut, cand am constatat dupa 10 zile de tacere, cat de odihnita, linistita, implinita pot fi fara sa vorbesc si apoi, odata reconectati la asa zisa comunicare, ma simteam de-a dreptul epuizata.

Asa ca, e clar, schimbarea vine de la fiecare dintre noi. Va invit sa evaluati cat de mult vorbiti, sa va intrebati sincer daca e musai sa exprimati o anumita idee, sa verificati cu sufletul daca sunteti ascultati si daca e de interes subiectul discutat si sa alegeti de fiecare data si o altfel de comunicare: de la suflet la suflet.

Va invit sa credeti, sa folositi aceasta metoda si sa va bucurati de liniste!

Daca pana de curand lucram prin vizualizari si meditatie pentru diverse proiecte materiale, am inceput sa simt tot mai mult nevoia sa lucrez pe energii subtile din interiorul meu, teme vechi si noi, dar readuse in planul prezentului prin diferite situatii, mesaje, oameni.

Mi-am propus asadar:

1. Sa renunt complet la critica, chiar daca e fata de mine sau fata de altii, chiar daca e verbalizata sau e doar in interiorul meu. Imi consuma foarte multa energie si tine doar de perceptia mintii, a eului, iar spiritul nu are nimic de-a face cu asta.
2. Sa nu mai ofer explicatii si justificari pentru ceea ce fac, nici mintii mele, nici celor din jur. Ma pierd in detalii uneori, incercand prin explicatii sa ma conving si pe mine si pe ceilalti ca am procedat “corect”‘. Aleg sa actionez doar in baza a ceea ce simt, fara ezitari.
3. Sa daruiesc fara limite… Fac cum nu fac si ajung sa-mi zic in sinea mea: Hai ca am daruit destul! Dai un deget si iti ia toata mana etc. De cand are daruirea limite?! Si mai mult decat atat, de cand am facut aceasta alegere, universul mi-a oferit situatii in care el a stabilit “masura” darurilor si a fost totul in echilibru.

Continui sa ma observ, indiferent de orele petrecute in meditatie pana acum, de numarul de cursuri facute, de numarul de carti citite si altele. Lucrul cu mine e un proces continuu si demult nu-l mai privesc ca pe o munca. Il las sa curga, il traiesc, il inspir si devine o inspiratie pentru mine. Imi ofera calm, energie vie si ma ajuta sa redescopar resursele interioare.

Tu la ce aspecte din tine ti-ai propus sa lucrezi?