Palavrageala – pierdere de energie
Vorbim fara rost si prin asta ne ancoram tot mai mult in mental. Simtirile, trairile se fac tot mai greu simtite. Nu au loc de atatea cuvinte… Tacerea e etichetata ca fiind stanjenitoare, cat de fapt e un dar de mare pret. Avem tendinta sa povestim tot ceea ce facem, tot ce vedem, tot ce auzim. Credem ca detinem adevarul absolut si dam sfaturi in stanga si in dreapta. Palavrageala ramane o provocare pentru multi dintre noi. Oamenii se simt prost daca le spui ca vorbesc prea mult raportat la nevoile tale sau ca ai nevoie de putina liniste. Se simt prost si daca te prefaci ca ii asculti, cand tu esti de fapt epuizat sau cu gandul in alta parte. Uitam sa glasuim de la suflet la suflet, in tacere, in rugaciune. Uitam sa ne ascultam propriul suflet, darmite si pe al altora.
Ma surprind in diferite ipostaze, cand ma las luata de val si povestesc, zic eu, lucruri pline de sens si intelepciune, fara ca ele sa fie cerute. Aiurea, ego-ul meu se hraneste cu asteptari, cu sperante si mentalul ia amploare. In momentele de meditatie imi dau seama de cum m-am pacalit, inca o data. Nu-i nimic, e bine ca pot corecta. Ma conectez la Divinitate si la linistea ei, la capacitatea de a comunica fara cuvinte. Trimit lumina si iubire catre toti si toate si glasuiesc in clarul sufletului celor din jur. Ma bucur de fiecare data cand Universul imi arata ca mesajul a ajuns la ei, pur, fara interventii verbale. Se poate si puteti si voi. Fiecare din noi e inzestrat cu aceasta capacitate.
Am observat prima data cat de mult ma ajuta linistea cand am urcat pe Ceahlau acum cativa ani, cu un grup spiritual si am ales sa pastram tacerea. Erau si copii cu noi si zburdau peste tot. Asteptam ca ochii mei sa-i intalneasca pe ai alor si sa-i dojenesc din priviri ca nu sunt atenti. Copiii isi vedeau mai departe de joaca si nelinistea mea trecea imediat… Fara sa verbalizez, emotiile neplacute treceau mai repede, ramanand doar cele armonioase.
O alta experienta la un ashram din India, cand in fiecare saptamana, joia, era Silent Day, mi-a demonstrat cat de profunde sunt trairile in liniste. Totul este de o intensitate greu de explicat in cuvinte. Aceasta calatorie a deschis portile pentru noi catre Vipassana la Somesul Rece, anul trecut, cand am constatat dupa 10 zile de tacere, cat de odihnita, linistita, implinita pot fi fara sa vorbesc si apoi, odata reconectati la asa zisa comunicare, ma simteam de-a dreptul epuizata.
Asa ca, e clar, schimbarea vine de la fiecare dintre noi. Va invit sa evaluati cat de mult vorbiti, sa va intrebati sincer daca e musai sa exprimati o anumita idee, sa verificati cu sufletul daca sunteti ascultati si daca e de interes subiectul discutat si sa alegeti de fiecare data si o altfel de comunicare: de la suflet la suflet.
Va invit sa credeti, sa folositi aceasta metoda si sa va bucurati de liniste!
