Fondatorul Aikido, Morihei Ueshiba, s-a nascut la 14 decembrie 1883, intr-o familie de fermieri din zona Wakayama Prefecture, acum cunoscuta sub numele de Tanabe. Dintre cei cinci copii, el a fost singurul baiat. De la tatal sau Yoroku, a mostenit determinarea samuraiului si interesul in afacerile publice, iar de la mama lui un interes puternic pentru religie, poezie si arta. In copilarie, Morihei a fost un copil slab si bolnavicios, ceea ce l-a determinat sa stea in casa si sa citeasca mai degraba decat sa se joace afara. Pentru a contrabalansa reveriile fiului sau, Yoroku i-a povestit lui Morihei despre viata stra-bunicului lui „Kichiemon,” cunoscut ca fiind unul dintre cei mai puternici samurai din vremea lui, incurajandu-l sa practice Sumo si inotul. Morihei a devenit din ce in ce mai zdravan si atunci a realizat necesitatea de a fi puternic, dupa o intamplare in care tatal lui a fost atacat de o banda de batausi, platita de catre unul dintre rivalii sai politici.
In timpul perioadei razboiului ruso-japonez, a decis sa se inroleze. Avand undeva sub 1.50 m inaltime, nu a indeplinit necesarul minim pentru a putea fi primit. A fost atat de suparat, a fugit imediat in padure si a inceput sa se balanseze frenetic de crengile copacilor, intr-o incercare de a se lungi. La urmatoarea incercare de inrolare a reusit sa fie admis si a devenit infanterist in 1903. Razboiul ruso-japonez (1904) i-a oferit lui Ueshiba o situatie reala in care sa se dezvolte conform principiilor invatate in artele martiale. Soldatul Ueshiba si-a petrecut majoritatea anului in climatul dur din nordul Manciuriei si, spre sfarsitul razboiului, sanatatea sa se deteriorase simtitor. Cu vointa caracteristica, el si-a recapatat vitalitatea muncind in aer liber.
In 1924 Morihei il urmează pe Onisaburo ce a gandit o bizara schema de a fonda un “Sfant Regat pe Pamant” in Mongolia, loc al “Noului Ierusalim”, cu ajutorul mai multor grupari religioase chineze si coreene. Sosind in China in luna februarie, Onisaburo s-a proclamat ca fiind Dalai Lama, incarnare a lui Buddha Maitreya, pe care il astepta toata lumea. Gazdele sale chineze nu au fost impresionate, si numai dupa numeroase dificultati si aventuri (in care abilitatea lui Morihei de a evita gloantele s-a dovedit foarte folositoare), si-au atins destinatia propusa. In orice caz, grupul a alarmat cumva pe lorzii locali, care i-au arestat prompt, i-au pus in fiare si i-au dus la locul de executie pentru a fi impuscati. Din fericire, consulul japonez a intervenit si salvatorul impreuna cu grupul sau au fost salvati in ultima secunda. Membrii acestei expeditii mondene s-au intors ca si eroi in luna iulie a aceluiasi an. Aceasta expeditie a afectat profund viata lui Morihei. Exista legende cum ca in aceasta expeditie Ueshiba ajunge in anumite locuri sacre din Himalaya unde este initiat.
Pe la varsta de 40 de ani ( in jurul anului 1925), Ueshiba (care era un om religios) a avut cateva experiente spirituale care l-au impresionat atat de mult, incat atat viata cat si antrenamentele sale s-au schimbat pentru totdeauna. A realizat ca adevaratul scop a Budo era iubirea care infloreste si hraneste toate lucrurile. Multe persoane au cautat invatatura lui Ueshiba, printre care si Tomiki Kenji (care a realizat la randul lui propriul stil de Aikido), dar si faimosul Amiral Takeshita. In 1927, Deguchi Onisaburo l-a incurajat pe Ueshiba sa se desprinda de Omoto-kyo si sa isi creeze propriul stil. Si asa a si facut, apoi mutandu-se la Tokyo. Succesul lui Ueshiba a fost atat de mare incat a trebuit sa construiasca un dojo special in districtul Ushigome (in prezent locatia Sediului Central Aikido). In timp ce acesta se construia, multi instructori faimosi de arte martiale, precum Kano Jigoro, au venit in vizita. Acestia au fost atat de impresionati, incat si-au trimis proprii studenti la Ueshiba.
La întoarcerea din China, Morihei se antrenează mai intens că niciodată, folosind cu elevii săi săbii adevărate şi ordonându-le să încerce să-l lovească cu adevărat. Într-o zi din primăvara anului 1925, un instructor de Kendo a vrut să testeze reputaţia lui Morihei Ueshiba şi a făcut o vizita la Dojo-ul său din Ayabe. Ueshiba povesteşte că bazându-se pe un al şaselea simt – un fulger de lumină care indica direcţia atacului – a evitat cu uşurinţă atacurile maestrului de Kendo. El s-a simţit deodată învăluit într-o lumină divină. Morihei a simţit că s-a transformat într-o fiinţă din aur care umplea tot spaţiul; bariera dintre lumea materială şi cea spirituală a căzut – “Eu sunt Universul – a gândit el ”. El spune că acesta a fost momentul în care a realizat că adevăratul scop al Budo-ului era iubirea.
Altădată, cu ocazia unei demonstraţii la sediul central al Poliţiei din Osaka, Morihei a cerut să fie fixat la sol de către cinci dintre cei mai solizi ofiţeri. Deşi corpul său era imobilizat sub greutatea ofiţerilor, într-o secundă ei au fost aruncaţi. Nu au înţeles ce s-a întâmplat, iar când au fost întrebaţi, au răspuns: “Corpul lui era ca mătasea apoi a devenit ca oţelul, iar noi am zburat.” Extras din ENCICLOPEDIA DE AIKIDO – Vol. I – autor Dan Ionescu 11 Morihei Ueshiba a râs şi a spus: “Ar fi bine să vă puneţi la punct tehnicile de control dacă o să aveţi de-a face cu infractori adevăraţi.”
Morihei le-a spus într-o zi elevilor săi că, dacă vor reuşi vreodată să-l prindă că nu este în gardă, fie şi pentru un moment, atunci va organiza pentru toţi o mare petrecere. Zi şi noapte, discipolii săi au încercat să-l “prindă” chiar şi atunci când dormea, dar când se apropiau îl găseau întotdeauna treaz. Multă vreme ei au crezut că Morihei Ueshiba suferă de insomnie şi îngrijoraţi de acest lucru au chemat un doctor să-l examineze. Văzând mirarea lui Ueshiba când au adus doctorul, elevii i-au spus despre îngrijorarea lor, povestindu-i despre încercările lor nocturne de a-l surprinde. “Dormeam adânc”, i-a asigurat Ueshiba, dar raze invizibile emană permanent din corpul meu şi oricine se apropie la distanţă mai mică de 10-15 picioare, îi simt imediat prezenţa, chiar şi în somn. Într-o zi, Morihei călătorea cu un tren foarte aglomerat împreună cu câţiva discipoli. La un moment dat, bărbatul care statea lângă, s-a schimbat la faţă, având o expresie ciudată iar discipolii au crezut că Morihei îl cunoştea, de vreme ce zâmbea. La următoarea oprire Morihei ia spus “Pleacă”, iar bărbatul a coborât repede din tren. “Cine era?”, au întrebat elevii. “Un hoţ de buzunare”, a răspuns calm Ueshiba.
Odată, discipolii l-au întrebat dacă ceea ce se spunea despre luptătorii Ninja, cum că ar deveni invizibili sau că ar merge pe apă, este adevărat sau nu. “Aţi văzut prea multe filme” le-a spus Morihei. “Luaţi săbiile şi am să vă fac o demostraţie de Nin-jutsu”. Zece dintre elevii săi l-au înconjurat în centrul Dojo-ului şi de îndată ce l-au atacat au simţit un curent de aer, iar Ueshiba a dispărut. “Aici, aici”, au auzit din partea cealaltă, la 10 metri distanţă. Când i-au cerut din nou să le arate acest truc Ueshiba s-a supărat şi a spus: “Vreţi să mă omorâţi doar ca să vă distraţi? La fiecare tehnică de acest fel viaţa mi se scurtează cu citva ani”.
În 1942 el a prevăzut că războiul nu se va termina bine pentru Japonia.
Una dintre caracteristicle unice ale artei lui O Sensei a fost folosirea si dezvoltarea Ki-ului (puterii interioare), multe dintre fotografiile cu el il arata, din aceasta cauza, demonstrand suberba lui intelegere a folosirii puterii interioare.
Morihei Ueshiba a fost unul dintre cei mai mari artisti ai artelor martiale. Chiar si la varsta de peste 80 de ani, putea dezarma orice oponent, putea sa dezarmeze orice numar de atacatori si sa puna la pamant un openent cu un singur deget. Cu toate ca era invincibil ca luptator, el era mai presus de toate un om al pacii si detesta lupta, razboiul si orice tip de violenta. Calea lui era Aikido, ce poate fi traduc ca „Arta Pacii”. Morihei Ueshiba este cunoscut de catre practicantii Aikido ca O Sensei, „Marele Invatator”.
Următorul citat arată cel mai bine filozofia şi secretul lui Morihei:
„Indiferent cât de repede atacă un oponent, sau cât de încet răspund eu, nu pot fi învins. Nu pentru că tehnicile mele sunt mai rapide decât ale oponentului. Nu are nimic de a face cu viteza sau încetineala. Eu sunt victorios chiar de la început. Din momentul în care gândul atacului traversează mintea oponentului, în acel moment el tulbură armonia universului şi e învins instantaneu, indiferent cât de repede atacă.“
Surse:
https://www.aikido.ro/index_html_files/AIKIDO.pdf
http://noulpamant.ro/articole/spiritualitate/maestri-spirituali/morihei-ueshiba-calea-pacii-partea-1/
http://www.jkarate.ro/istorie/mari-maestri-2/594-despre-aikido.html
