Sotia lui, Jessie, suferea de astm si foarte adesea necesita spitalizarea pentru a i se usura respiratia. Tom incepuse cumva sa invete cum sa-si ajute sotia sa depaseasca crizele de astm si ii aplica periodic tratamente, folosind propriile sale proceduri. Starea lui Jessie se imbunatatea constant, iar in cele din urma n-a mai avut deloc nevoie de medicamente sau spitalizare, datorita metodei lui Tom.
Tom obtinea rezultate immediate cand aplica, la Club, cateva proceduri concepute de el special pentru cazuri de accidente sportive si era capabil sa-si ajute orice coleg de munca ce se plangea de vreo durere.
Curand, vestea s-a raspandit si toata lumea a aflat ca Tom avea metoda sa proprie de a-i ajuta pe cei in suferinta. In timp ce ziua lucra ca tamplar la fabrica, Tom incepuse sa lucreze serile acasa, tratand din ce in ce mai multi oameni care-I cereau ajutorul in diferite probleme de sanatate.
Tom Bowen a continuat sa-si dezvolte tehnica, imbunatatind-o. La inceputul anilor 60 se vadea necesara o decizie majora: sa ramana la fabrica de ciment sau sa riste si sa intemeize propriul sau cabinet? Desi Jessie, sotia sa, nu era de acord cu asumarea de riscuri, Tom a reusit s-o convinga si a deschis un cabinet in locuinta unei prietene de familie – Rene Horwood, pe Autumn Street. Rene isi vanduse firma si avea suficient timp sa-i ofere lui Tom sprijn si consultanta, bazandu-se pe experienta sa de multi ani in conducerea unei afaceri.
Pe cand Rene se ocupa de secretariat si contabilitate, Tom ii ajuta cu succes pe cei cu dureri de spate, accidente sportive, astm, afectiuni organice, probleme mentale si emotionale si reusea sa aduca alinare si celor cu handicapuri grave. Astfel a inceput munca de o viata a celui ce mai tarziu, urma sa fie recunoscut pentru geniul sau in redarea sanatatii oamenilor.
Curand, numarul mare de pacienti care veneau la tratament a facut imposibila continuarea activitatii intr-o locuinta privata, urmatorul pas fiind mutarea intr-o locatie mai mare, in Strada Latrobe Terrace nr.99, Geelong. Oricum, in scurt timp, aceasta locatie s-a vadit deasemenea neincapatoare iar Tom si-a mutat cabinetul in Str. Latrobe Terrace la nr.283.
Sosea la clinica putin inainte de ora 9 dimineata, cand isi incepea ziua de lucru. Tom se ducea acasa in pauza de pranz si dupa aproximativ doua ore se intorcea si-si relua activitatea. Avea mereu usa deschisa pentru astmatici si femei insarcinate, desi acestia nu reprezentau decat o mica parte din clientela sa. Adesea se intampla sa mearga acasa la pacienti, in miez de noapte, pentru a-i ajuta in cazuri de crize de astm.
S-a estimat ca Tom trata circa 14 pacienti pe ora, iar in medie aplica fiecaruia doar doua sau trei sedinte, dupa care erau insanatositi.
Conform celor spuse de Pam, tatal sau era extrem de generos cand intalnea persoane aflate in situatii disperate sau copii cu handicap, ce necesitau o ingrijire speciala. In aceasta perioada, Tom ar fi putut sa castige foarte multi bani, dar acest lucru nu constituia pentru el o prioritate; prezenta lui Rene a fost o binecuvantare, ea fiind atenta la finantele firmei. In fiecare sambata, cabinetul sau era deschis pentru persoane cu handicap, acestia primind tratament gratuit. Tom era ajutat in lucrarea sa altruista de doi dintre invataceii sai, Romney Smeeton si Kevin Ryan.
Cea mai mare recompensa pentru Tom era faptul ca-si putea ajuta semenii !
Tom era foarte implicat in activitatea cluburilor locale de fotbal si se stia foarte bine ca usa cabinetului sau era deschisa sambata seara pana pleca ultimul fotbalist.
Avea, deasemenea, o mare afinitate pentru animale, tratand atat mici animale de companie, ca pisici si caini, cat si cai.
Desi Tom nu avea studii in domeniul medical, a devenit un terapeut respectat, tratand in mod constant 13.000 pacienti pe an. Aceste date au fost verificate in 1975, de catre un studiu comandat de
Guvernul Australian in privinta activitatii terapeutilor de medicina alternativa si complementara.
Tom era atat de solicitat incat de multe ori familia sa avea de suferit de pe urma “celebritatii” tatalui, in special in zile de sarbatoare, cum ar fi Craciunul, cand Tom vizita copiii “speciali”.
Desi de-a lungul anilor, multi l-au solicitat pe Tom sa ii invete metoda lui de tratament, el a instruit numai sase persoane: Keith Davis, Nigel Love (decedat), Kevin Neave, Oswald Rentsch, Kevin
Ryan si Romney Smeeton. Acestia erau considerati “baietii lui Tom”. Toti “baietii” lui i-au pus aceasi intrebare: de unde si cum a conceput si dezvoltat aceasta tehnica uimitoare? Raspunsul sau era intotdeauna acelasi:
A fost un dar de la Dumnezeu!
Terapeut Bowen Florina Cochină
No comment yet, add your voice below!