Iluminarea din noi

A fost odata ca niciodata un val jucaus si foarte tanar care nu facea nimic altceva decat sa se joace in voie, sa faca baloane si sa hoinareasca toata ziua. Intr-o buna zi, valul cel tanar a auzit o voce ciudata din adancuri care striga: Ocean, ocean…

Dorinta lui de a afla cine era oceanul crestea de la o zi la alta, asa ca intreba fiecare cunoscut. L-a intrebat pe delfinul cel inteligent, insa nu a stiut sa-i raspunda. A intrebat-o pe testoasa cea batrana, n-a stiut sa-i raspunda. In cele din urma a intalnit un val matur pe care l-a intrebat:
– O, val maret, tu esti batran si intelept, spune-mi te rog ce inseamna ocean. Ce este el, cum il pot gasi?
Batranul val a oftat si a raspuns tanarului val:
– Of tinere, mi-as dori sa te pot ajuta. Si eu sunt de mult timp in cautarea acestui raspuns, dar daca vrei, te poti alatura mie sa aflam.
Asa se face ca cei doi au pornit la drum impreuna. La un moment dat, ei au vazut la mare distanta ceva ce nu mai vazusera niciodata. Valul cel batran a exclamat:
– Dumnezeule, cred ca la acest lucru se refereau pestii cand vorbeau de tarm. Curioase, cele 2 valuri s-au apropiat de mal si deodata s-au izbit de stanci, transformandu-se in spuma. Acesta a fost momentul cand si-au dat seama ca sunt una cu oceanul, ca aceasta era insasi esenta lor.