Scriind cu YaRa (suflet de copil) partea a II-a

Daca vreti sa cititi, partea I – o gasiti aici

F: Buna, Yara, ma bucur sa scriu din nou alaturi de tine, imi pare rau ca a trecut asa mult timp de la ultima noastra scriere…

Y: Buna, draga mea, eu zic sa nu iti faci griji, eu picur mesajele mele in sufletul tau si la momentul potrivit ele rodesc, asa ca poti considera ca acesta este momentul propice pentru aceste scrieri.

F: Inteleg, iti multumesc pentru linistea pe care mi-o transmiti si pentru mesajele tale. Pentru tine cum trece timpul, ce ai facut de la ultima noastra conversatie?

Y: Noi ca suflete neintrupate nu avem notiunea de timp, noi doar suntem 🙂 Dar, ca sa iti raspund la intrebare, am continuat sa ii sustin pe parintii mei in cresterea si evolutia lor.

F: Ce frumos, voi, copiii, sunteti mereu alaturi de parinti. Si cum faci asta, mai exact?

Y: De multe ori doar apropiindu-ma de ei. E ca atunci cand stati in preajma unui mare maestru sau guru si simtiti cum structurile voastre se limpezesc, la fel se intampla si in prezenta mea si nu spun asta cu o nota de superioritate, dar energia mea chiar e puternica.

F: Si parintii primesc?

Y: Primesc, dar m-ar ajuta si pe mine si pe ei daca s-ar conecta mai mult la mine. Ei deja stiu despre prezenta mea in structurile lor si punand pur si simplu intentia de a se conecta cu mine in momentele lor de liniste, fluxul de energie va curge mai usor.

F: Pai si de ce nu se conecteaza la tine?

Y: Se tem ca daca se conecteaza la mine o sa apar ca maine, ca se vor atasa de mine si atunci simt ca nu mai e cale de intoarcere – de a se razgandi sau de a amana venirea mea.

F: Simt o oarecare forma de tristete in ceea ce emiti…

Y: Nu e tristete, e doar lipsa energiei emisa de implinirea rolului meu pentru ei. Stiu ca suna ca si cand as defini tristetea, insa e cel mai bun mod de a-ti explica ceea ce se intampla de fapt sau ce emit ca energie. Cum iti spuneam, eu doar sunt. Tristetea insa se manifesta mai degraba la ei si uneori le e greu sa gaseasca cauza acesteia. E ca si cand sufletul simte potentialul bucuriei pe care il poate primi prin conexiunea cu mine, prin implinirea misiunii noastre, iar cand acest lucru e amanat sau respins, apare tristetea. Sunt stari si emotii firesti pentru oameni si prin firesc definesc mai degraba perceptia voastra. La fel de fireasca este si bucuria si sentimentul intregirii.

F: Deci sa inteleg ca simti ca parintii tai amana venirea ta?

Y: Prin ceea ce voi intelegeti prin amanare, da. Pentru mine, e doar o alegere care ma face sa caut alte moduri de a comunica mai profund si cu mai multa claritate cu ei.

F: Dar daca ei aleg sa nu mai aiba alti copii sau sa se protejeze – nu poti forta nota, ca sa ma exprim asa si sa apari pe neasteptate? 😀

Y: (razand) Nu asa functioneaza lucrurile sau cel putin nu in cazul meu. Eu vin pentru acesti parinti doar prin acceptul lor constient, pe o anumita vibratie si asezare. Nu e ca nu as vrea sa vin altfel, doar ca nivelul meu de energie nu imi permite. Ar insemna sa imi scad nivelul de energie si darurile mele si nu face parte din intelegerea mea cu parintii mei.

F: Deci ati facut o intelegere? Ne poti vorbi putin despre asta?

Y: Da, am facut o intelegere inainte de intruparea parintilor mei. Eu fac parte din firul povestii lor. Dupa ce ei s-au intrupat, fiecare a urmat cursul lui evolutiv, nu exista certitudinea ca ei vor fi impreuna in aceasta viata, insa si ei si Divinul au facut lucrurile posibile si eu am ajuns din nou aproape de ei, de structurile lor. Ne-am mai intalnit si in alte vieti, cu fiecare din ei, insa si daca nu ar fi fost impreuna simt ca m-as fi intrupat oricum langa tata.

F: Interesant, intodeauna am crezut ca exista o conexiune mai puternica cu mama, a ta si a copiilor in general.

Y: Exista aceasta conexiune, insa daca pe Pamant, in corp fizic, firul povestii se schimba, sufletele ce se pregatesc de intrupare pot alege pe unul dintre parintii alesi initial si totusi sa se intrupeze, totul fiind desigur in armonie cu legile divine si atingerea potentialului cel mai inalt pentru toti cei implicati. In felul acesta, oferi posibilitatea fiecaruia (parinti si copil) de a alege liber in orice moment si minimizezi sansele de incarcatura karmica a parintilor pentru ca renunta la o intelegere/acord dintre suflete facuta inainte de intrupare.

F: Sa ma asigur ca am inteles corect. Parintii isi pot atrage o plata karmica daca nu permit copiilor lor sa se intrupeze?

Y: Nu e o regula. Depinde de raporturile din alte vieti dintre sufletele respective, de evolutia lor pe Pamant in ordinea intruparii si de… intreg pana la urma. Toate lucrurile, energiile actioneaza interdependent. E greu sa trasezi principii de genul: Faci X si intotdeauna se intampla Y, sunt foarte multe implicatii la mijloc. In plus, iara aveti tendinta sa judecati lucrurile in alb si negru si deja mintea ta a pus eticheta – plata karmica e ceva nasol, dar de fapt doar e o experienta sau o consecinta fireasca a evolutiei unui suflet.

F: Iti multumesc, Yara, pentru mesajele tale! 🙂

Y: Cu mare drag si bucurie!

(va urma)