Eliberarea de emotii
Nu pretind ca este usor pentru ca este impotriva a ceea ce am fost obisnuiti si obisnuita este greu de invins. Mai mult decat atat, pentru o mama e greu sa-si vada si sa-si lase copilul sa planga. Insa plansul este modul prin care copilul isi elimina frustrarile. E suparat ca a fost lasat singur, plange. E suparat ca nu ajunge la ceva, plange. E suparat ca nu primeste atentie, plange. Dar prin plans se elibereaza de emotiile negative. Pacalindu-l de fiecare data, aducandu-i o jucarie, linistindu-l ca nu cumva sa deranjeze pe cineva, nu faci decat sa-l inveti sa-si ascunda emotiile sub pres si sa se obisnuiasca sa nu si le mai exprime.
La fel se intampla si cu tipatul. Am vazut asta si la nepotica mea. E fascinata de vocea ei, de faptul ca in sfarsit eforturile ei dau roade si poate scoate sunete si ii place sa tipe. Se vede clar in mimica fetei ei cand e vorba de plans si cand e vorba de tipete pur si simplu. E eliberator pentru copii sa tipe! E o refulare, e o placere!
Am fost invatati ca nu e frumos sa tipi si nici sa plangi. Asa ca asta transmitem si noi mai departe. Nu incerc insa sa te conving de contrariu, te invit doar sa incerci pe pielea ta. Cand ai tipat ultima oara in voie?! (atentie, nu se pune daca ai tipat la cineva, ba din contra 😛 ). Iti recomand sa faci asta. Nu trebuie sa astepti un motiv sau o situatie care sa te scoata din sarite, fa-o pur si simplu. Iar de plans, ce sa mai zic, fiecare dintre noi am plans cel putin 1 data in viata si aici chiar stiu sigur ca te-ai simtit mai bine dupa.
Da-ti voie sa fii tu!
