Cine sunt eu?

“Chiar asa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toti oamenii… un om cu calitati si cu defecte in armonie, un om care s-ar putea mandri cu cateva fapte marete, dar totodata ar trebui sa se simta rusinat de anumite fapte care nu-i fac cinste… Un om cu greseli omenesti, cu experiente de viata frumoase, dar si urate, un om cu framantari interioare, dar si cu temeri, un om care a fost foarte fericit, dar si cumplit de nefericit, un om care s-a prabusit si care s-a ridicat de multe ori, un om care de cateva ori s-a abandonat pe sine, dar care s-a ridicat de fiecare data. Un om care a crezut orbeste in oameni, in fericire, si in iubire si care a cunoscut gustul amar al esecurilor si al dezamagirilor…
Sunt un om care a avut si caderi, care a mintit, care a tradat, care a vorbit de rau, care a judecat fara sa cunoasca, dar care intr-un final, constient si dezgustat de toate caderile lui, le-a regretat si s-a straduit sa evolueze spre bine…
Sunt un om care a inteles intr-un tarziu ca viata nu trebuie sa fie perfecta pentru a fi fericit – si ca fericirea nu este conditionata de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber si de a avea iubire.(…)
Sunt un om simplu, un om visator, un om cald caruia nu-i este rusine sa isi strige iubirea in gura mare, care isi recunoaste greselile si infrangerile cu demnitate si curaj, un om care nu se teme de judecatile lumii.
Sunt un om care iubeste oamenii, care le intelege ratacirile si care nu uita ca a avut propriile rataciri… Un om care respecta alegerile celorlalti, oricate durere i-ar aduce. (…)
Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice, un om care a invatat sa asculte si sa inteleaga dincolo de cuvinte si sa vada dincolo de un chip si de masti… (…)
Sunt doar un om… iubit, urat, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, neinteles, admirat, judecat… sunt doar un simplu om care are nevoie de pacea interioara, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui de pe Cer, de vise…un om care iubeste si care vrea sa fie iubit!” (Fluturi – Irina Binder)